Cu toții simțim stres în viața noastră. Fie că este vorba despre stresul din cauza presiunii de la muncă, a deadline-urilor, sau din partea șefilor, fie că este vorba despre stresul financiar de zi cu zi, sau de stresul social și economic, acesta e inevitabil. Deși nu putem (și nici nu este recomandabil) să eliminăm stresul din viața noastră, este esențial pentru sănătatea noastră mentală și emoțională să ne oprim puțin și să înțelegem acest fenomen care pare a fi sursa tuturor relelor din viața noastră.
Corpul și mintea noastră se mobilizează foarte repede atunci când trecem prin situații dificile sau provocatoare, chiar provocatoare pozitiv. Suntem mai alerți, ne gândim des la ce avem de făcut, vorbim cu mulți oameni despre asta. Această energie se numește eutres – acel tip de stres care ne mobilizează în fața provocărilor.
Stresul despre care se scrie și se vorbește cel mai mult se numește distres. Acesta este stresul resimțit negativ, cel care ne blochează, ne face să amânăm proiecte complicate, să evităm să intrăm în proiecte noi, deși ne-ar tenta, sau dimpotrivă să intrăm în toate proiectele fără să ne menajăm timpul și energia. Este tipul de stres care ne face să pierdem nopți, să simțim iritabilitate mare, să ne certăm cu cei din jur.
Distresul vine cu senzații fizice neplăcute: palpitații, nod în gât, dureri de stomac, dar și cu schimbări în comportamentul și dispoziția noastră: preferăm să stăm la televizor sau la seriale toată seara, fără chef sau energie să facem altceva, amânăm să ne vedem cu prieteni sau familia, vorbim doar despre job și de obicei în termeni negativi.
Totuși, distresul începe să se instaleze atunci când sunt întrunite două condiții:
1. Să ne fie afectat modul în care ne raportăm la aceste situații provocatoare: începem să simțim presiune, să ni se pară ceva foarte rău eșecul sau evaluarea negativă, să credem că e insuportabil dacă nu reușim să obținem ce mi-am propus.
2. Să înceapă să ne fie afectată funcționarea: nu mai dormim bine, avem stări fizice neplăcute la birou, nu mai avem chef să facem mai nimic când ajungem acasă.
În aparitia distresului sunt implicați atât factori interni: așteptările noastre de la noi, de la ceilalți, cât de rigide sunt acestea, dar și factori externi: cât de mare e volumul de muncă, cât de mult control avem pe ceea ce facem, etc.
Ce facem dacă apare?
1. În primul rând așteptați-vă să apară. E nerealist să vă așteptați să eliminați orice stres din viața voastră. Nu e nici posibil și nici de dorit.
De exemplu, da, vor fi prezentări urgente și manageri care cer imposibilul. Și veți avea și oameni în echipă care nu vor face ce au de făcut cum v-ați dori deși voi ați făcut toate eforturile pentru asta. Și toate acestea vor veni cu stres. E ok, asta vă va ajuta să vă mobilizați. Nu e cazul să catastrofați și să vă spuneți: „degeaba ne pregătim pentru că oricum nu o să terminăm în timp și iar suntem luați la rost!”.
În realitate, oamenii nu se comportă mereu cum ne-am dori, iar cei din echipă sunt adulți pe care i-am investit cu încredere atunci când i-am luat in echipa. Nu avem vreun motiv logic să credem că au intenții rele.
2. Apoi, exersați reacția la un eveniment stresant. Dacă observați că vă gândiți mult la o prezentare importantă pentru săptămâna viitoare și simțiți presiune, iar aceasta începe să vă afecteze funcționarea, e o idee bună să vă opriți, să recunoașteti că vă e greu și că simțiți această presiune și să vă gândiți să exersați prezentarea cu cineva de încredere sau chiar singuri.
Sau vă îngrijorează o conversație dificilă cu un coleg căruia e nevoie să îi dați un feedback negativ. Exersați cu o persoană apropiată. Întrebați-vă cum ați vrea voi să primiți acel feedback.
Gândiți-vă la oameni care prin natura jobului intervin în situații extreme, de exemplu pompieri. Deși mai toți oamenii ar îngheța în fața unui incendiu, ei reușesc să se mobilizeze și să acționeze rapid. Asta se întâmplă pentru ca ei exersează aceste abilități foarte des.
3. Întrebați-vă ce e important pentru voi într-o anumită situație. De exemplu, dacă intrați într-o discuție cu un om din echipă care nu și-a făcut treaba cum ar fi fost ok pentru proiect cu așteptarea ca el să își dea seama că a greșit, probabil că ce veți obține este frustrare de partea voastră, niște explicații din partea lui și nimic mai mult. Poate doar o promisiune că nu se va repeta. Dar nu veți crea o legătură cu el, nu veți afla ce are nevoie ca data viitoare să nu repete același scenariu.
Dacă ajungem la concluzia că e important să îl înțelegem, să îi fim suport, atunci putem alege altă rută de abordare. Putem să îl întrebăm ce are nevoie de la noi ca să îi fie mai clar data viitoare. Ce suntem noi dispuși să facem pentru asta? Cum putem folosi ce fac noi mai bine pentru asta?
E foarte „seducător” să intrăm în lupte de putere cu cei din jur, dar extrem de costisitor pe termen lung pentru că ajungem să întreținem o stare conflictuală care va afecta starea de bine a noastră și probabil că și a întregii echipe.
4. Fiți atenți la cum vă formulați cerințele în minte. Dacă vă spuneți constant: „nu ar trebui să se întâmple asta, nu ar trebui să fiu tratat așa, e groaznic ce se întâmplă, nu mai suport situația / starea asta”, atunci cel mai probabil că riscul să fiți afectat negativ de stres este destul de mare.
Puneți aceste gânduri la îndoială când simțiți că nivelul vostru de stres crește: „E logic să cerem ca oamenii să se comporte cum ne-am dori noi? E într-adevăr cel mai rău lucru dacă ni se întâmplă asta? Ce putem face ca să controlăm situația? Putem să discutăm despre asta cu cineva? Cum ne-ar plăcea să fim abordați?
Stresul poate veni în multe forme și cu multiple manifestări. Stările de încordare prelungite, cu izolare sau uitat la seriale încontinuu, cu gânduri și cerințe rigide, cu somn puțin sau ne-odihnitor, e semn ca distresul s-a instalat deja.
Nu ne face oameni mai puțin valoroși, competenți sau puternici faptul că simțim stresul cum ne trece peste limită. E în puterea noastră să îl controlăm și chiar e indicat să începem de la factorii interni, așteptările noastre, și mai apoi să mergem către cei externi.
E în regulă să nu fim mereu ok emoțional și să avem nevoie de o pauză, de suport sau de psihoterapie.
Această regulă de aur a acceptării ne ferește de fapt de distres.
Succes!