Am observat cum în ultimii ani informațiile despre terapie, dezvoltare și teorii despre cum funcționăm ca oameni au luat un avânt extraordinar. Mi se pare extrem de fericit acest context în care devenim mai conștienți de noi și de comportamentele noastre și sunt multe motive datorită cărora se întâmplă acest lucru.
Pe de o parte am trecut printr-o pandemie care ne-a forțat mecanic prin lockdown să stăm singuri, fără contextele cu care eram obișnuiți și să reflectăm la noi, la viețile noastre. Asta s-a văzut în multe schimbări de job, de viață, de casă pe care atât de mulți oameni le-au făcut în ultimii 2-3 ani.
Apoi e trendul de normalizare al sănătății mentale. Dacă până acum aceasta era văzută ca ceva de rău, ceva ce trebuie ascuns și despre care nu se vorbește, în ultimii ani ne-am dat seama că toți avem o sănătate mentală și că tine de noi să o recunoaștem, să ne informăm și să avem mai multă grija de ea.
Un alt motiv a venit din partea cercetării care se face în domeniul psihologiei și psihoterapiei. Ultimii ani au venit cu o mare liberalizare a ce numim patologie, stări clinice etc. Există mult research în zona de psihologie clinică și psihoterapie care a dus la a vedea tulburările emoționale foarte diferit de ce eram obișnuiți: nepatologizate, explicate cu niște teorii mult mai actuale și mai adaptate la noile cercetări din neuroștiințe. Asta a adus o sumedenie de teorii și practici în viziunea publică, explicate simplu și care au sens pentru mulți dintre noi.
O data cu liberalizarea a venit și un acces mai mare la informații și la ajutor. Dar a venit și cu o sumedenie de informații incomplete sau false, tehnici ne-susținute suficient de cercetare și de specialiști sau susținători care simt că dețin adevărul absolut despre cum și ce ar trebui să faci atunci când te confrunți cu o tulburare emoțională sau cu o stare negativă.
Mulți am învățat în ultimii ani că nu e în regulă să recomanzi tratamente medicale pe internet – e vazut că un gest de responsabilitate să recomanzi consultul unui medic în loc de un tratament sau o intervenție medicală anume dacă nu ești specialist. Din fericire din ce în ce mai mulți oameni știu asta și sunt conștienți de riscurile de a face acest lucru.
Și atunci de ce recomandăm tratamente și tipuri de intervenții psihologice? Se pare că am rămas în urmă când vine vorba despre a recomanda tratamente sau interventii pentru stări emoționale negative.
Care e problema cu aceste recomandări?
- Se face confuzia între emoții și tulburări. Există teoria cum că depresia și anxietatea sunt simptome și nu cauze. Că nu sunt boli ci că sunt niște etichete pe care ni le punem sau ni le pune sistemul.
Cred că uneori așa este. În 12 ani de practică în cabinet m-am abținut de la a vorbi cu clienții mei despre diagosticul lor mai mult decât a le descrie ce se întâmplă în termeni de procese psihologice, credințe, gânduri și emoții. Pentru că avem tendința de a ne lipi de o eticheta și e greu să ne separăm de ea și să vedem și copacii de pădure.
Dar de aici și până la a considera că diagnosticele nu sunt adevarate este un pas mare și uneori iresponsabil. Mai ales când este făcut de ne-specialiști. Desigur că toate aceste denumiri sunt niște taxonomii, niște alte etichete care se pun unui șir de procese și emoții și comportamente, dar sunt importante pentru a lucra într-un model care să aibă sens și care să poata fi urmărit în intervenție și în cercetare.
- Multe terapii sau tehnici recomandate nu sunt validate știintific. Iar unele sunt validate pe anumite tipuri de situații și contexte, și nu pe toate. Plus, există o diferență între validare empirică – adica observăm în practică că funcționează, și validare în studii clinice randomizate – adică facem un studiu în care aplicăm metoda pe un grup de control și pe un grup experimental și masurăm diferențele în rezultate la final.
Dacă citim despre un tip de terapie sau un tip de intervenție că funcționează într-un context și că are validare acolo, nu înseamnă că are și pe alte tipuri de situații. Numai un specialist poate să facă aceasta diferențiere și să recomande intervenția cea mai potrivită.
- Formarea într-o teorie nu este egal cu faptul că acea teorie e și validată. Dacă există formări terapeutice în anumite teorii NU înseamnă că acea teorie și practică are și validare științifică. Iar dacă oameni pe care îi admiram sau urmărim se formează într-un anumit tip de terapie, nu înseamnă că acea forma de terapie este validată.
- Așa cum un tratament funcționează pentru cineva intr-un fel dar pentru alta persoană altfel, așa și terapiile s-ar putea să funcționez diferit. Terapia este o metodă foarte vie și dinamica care are la baza interactiunea dintre psihoterapeut și client. Poate fi diferită chiar dacă terapeutul folosește aceeași metodă și clientii au aceleași situații/ probleme. Dinamica e cea care face diferența.
- Nu toți terapeuții sunt bine pregătiți. Ca în orice domeniu, există specialiști și specialiști. Pe lângă specializările diferite, ce contează mult este și framework-ul din care lucrează specialistul. Acesta poate folosi tehnici și teorii diferite în intervenție, atunci când lucrează într-un cadru teoretic care e validat și care are în spate pași și o practică suficient cercetata.
- Coaching-ul nu este la fel cu psihoterapia. Atunci când persoane cu specializare în coaching își exprimă opinia despre stări tulburări emoționale, e bine că acea opinie să fie luată cu un strop de sare. Un specialist în sănătate mentală și emoțională are pregătirea pentru a evalua și recunoaște tulburări emoționale și poate face un plan de tratament bazat pe un cadru teoretic valid, cercetat și care poate fi urmărit. Un coach nu are această pregătire pentru a interveni adecvat și eficient în tratamentul tulburărilor emoționale cum sunt tulburarea depresiva, de anxietate etc. Desigur că pot să recunoască atunci când apar stări și simptome pe care nu le pot trata și pot trimite clientul lor către o altă specializare.
Cred cu toate inima că interesul tot mai mare în tot ce înseamnă psihologie și dezvoltare personală ne face o generație mai conștientă de gândurile, emoțiile și comportamentele noastre. În același timp, e timpul să ne obișnuim să ne luăm informațiile din surse sigure și în acest domeniu, așa cum facem și în altele importante din viața noastră.