„Nu mai suport să mă trateze așa!”; „M-am săturat să fiu cea/cel care vine mereu primul în împăcare!”; „Nu mă respectă suficient și nu știu cum să rezolv asta.”; „Dacă ar face mai multe relația noastră ar fi mai bună!”
Îți sunt cunoscute aceste afirmații?
Sau, „De ce nu îmi pot impune limite?”; „De ce e nevoie să fac asta?”; „De ce oamenii nu se comportă bine?”
Nu știu om care să nu fi gândit măcar o dată în ultimul an așa. Sau în ultimele 6 luni. Si eu am gândit așa o dată cel puțin luna trecută. E uman.
Furia este o emoție foarte des întâlnită, iar reacția noastră automată la aceasta este să încercăm să o înlăturăm. Furia ne spune de cele mai multe ori că e nevoie să ne punem limite mai sănătoase și să le exprimăm mai des în relația cu alți oameni.
Din păcate, ce nu știu mulți oameni este că furia nu este aproape niciodată o emoție primară. Adică apare foarte clar în față pentru că e o emoție intensă negativă care îndeamnă la acțiune, dar aproape întotdeauna furia are și altceva în spate, este un mecanism de a face față unei emoții neplăcute de tristețe, neputință, frustrare, umilință, rușine, etc..
Gândește-te la ultima situație din viața ta în care ai simțit furie. Poate era despre partenerul sau partenera ta care te-a criticat (pe nedrept, poate). Sau era despre copilul tău care nu voia să își strângă jucăriile/hainele/cărțile de pe podea deși i-ai cerut asta a mia oară. Sau era despre șeful tău care parcă îți pândește greșelile.
Gândește-te acum cum ai simțit furia? Ce ai simțit în corp? Nod în gât, amețeală, mâini încleștate, presiune? Ce ai făcut? Cel mai probabil fie că ai manifestat furia, țipând, blamând sau acuzând, fie te-ai închis în tine și te-ai simțit rău ceva timp după aceea.
Însă în mintea ta ai găsit vinovatul: Desigur că nu pot să mă relaxez acasă când copilul nu mă ascultă. Desigur că nu pot să mă relaxez și să simt conexiune cu tine atunci când mă critici. Desigur că nu îmi pot face treaba bine atunci când îmi vânezi greșelile.
Și probabil că ai dreptate. Toți aceștia sunt vinovați, într-o oarecare măsură.
Și acum? Ce se întâmplă? Care e modalitatea prin care vei putea obține ce îți dorești din aceste relații? Să ai o relație armonioasă cu partenerul tău, să ai o relație bună și suportivă cu copilul tău, să îți iei mentorat de la șeful tău? Probabil că nu vei reuși să obții asta.
Acest mecanism în care simțim furie și mintea noastră se concentrează pe a găsi vinovatul se numește iluzia controlului. Mă simt mai bine, îmi dă o stare mai bună, știu cine e de vină pentru starea mea. „Dacă doar acea persoană s-ar opri din ce face, viața mea ar fi mai bună.”
Doar că lucrurile nu merg întotdeauna așa.
Se numește iluzia controlului pentru că de fapt, dacă judec lucrurile în felul acesta, las controlul asupra stării mele emoționale și asupra modului în care gestionez situația în mâna altcuiva. Eu nu mai sunt responsabil, deci nu voi face nimic în privința aceasta.
Ce e de făcut?
1. În primul rând recunoaște faptul că simți furie. Îți dai seama foarte ușor că e vorba despre o stare de furie atunci când simți schimbări în senzațiile fizice din corpul tău (simți încordare, simți tensiune, nod în gât, etc.) sau în gândurile pe care începi să le ai (începi să te gândești cum să îi răspunzi așa încât să te răzbuni sau să faci persoana să se simtă insignifiantă).
2. Apoi, înțelege-o. Asta înseamnă să înțelegi care este cauza aceste emoții, dar și cum influențează ea comportamentul tău și al altora.
Despre ce este furia ta? Poate este despre faptul că te simți neînțeles, nedreptățit. Poate este despre oboseală sau poate este pur și simplu din cauza faptului că te simți copleșit de prea multe lucruri și îți e greu să mai aduni resurse. Poate e pentru că în mintea ta a apărut gândul că e insuportabil să fii tratat așa sau că ceilalți nu ar trebui să se comporte în acest fel.
3. Eticheteaz-o. Asta înseamnă să faci legătură între ce se întâmplă în mintea și corpul tău și numele emoției pe care o simți. Pare neimportant, dar atunci când oamenii spun în situații din acestea că se simt doar „rău” sau „supărați” nu fac decât să ocolească cauza reală. E ca și cum aș încerca să tai un măr cu un cuțit de unt, e pe acolo, dar nu o să îmi iasă foarte bine. Etichetarea emoției ajută la conștientizarea ei, la a-ți da seama de cauza și astfel la a o comunica mai bine, reducând neînțelegerile în relațiile sociale.
4. Exprimă ce simți. Asta înseamnă să știi că manifestarea furiei nu înseamnă să tipi și să blamezi, ci pur și simplu să spui: „acum simt furie. Așa că prefer să discutăm în alt moment.”
5. Reglează. Asta înseamnă să îți monitorizezi, temperezi și schimbi eventual reacția emoțională în una sănătoasă și care te va ajuta să atingi lucrurile care sunt importante pentru tine. De exemplu, te va ajuta cu ceva să ai o relație sănătoasă dacă țipi la partener? Sau cum te va ajuta să ai o conexiune cu copilul tău dacă îl critici? Sau întreabă-te dacă chiar e adevărat că e insuportabil ce ți se întâmplă sau doar mintea ta crede asta. Poți tu să controlezi comportamentul altei persoane sau tot ce poți face este să înțelegi unde sunt diferențele?
A regla nu înseamnă să ignori furia ci mai degrabă să o poți înțelege, gestiona și exprima eficient.
Furia nu e niciodată o emoție ușor de trăit și exprimat. Însă, ca mai toate emoțiile negative, ne spune mereu ceva despre lucrurile din jurul nostru și relația noastră cu ele. Emoțiile negative nu sunt dușmanul nostru așa că hai să ne oprim din a încerca să le transformăm în ceva pozitiv. Dacă am asculta mai atent am putea afla că ele sunt acolo ca să ne ajute să avem relații mai bune, cu noi și cu ceilalți.
Succes!
